Bucovina sub stăpânire habsburgică
Partea de nord a Moldovei, cu vechi centre precum Suceava și Rădăuți, a fost ocupată de Imperiul Habsburgic și anexată în 1775, cu acordul Imperiului Otoman. Noua provincie a primit numele de Bucovina. În secolul al XIX-lea, colonizarea și migrația au transformat-o într-o regiune cu o populație foarte amestecată: români, ucraineni, germani, evrei, polonezi.
Destrămarea Austro-Ungariei
În octombrie 1918, Imperiul Austro-Ungar se prăbușea. Împăratul Carol I al Austriei a propus transformarea monarhiei într-o federație, dar popoarele imperiului au preferat să-și decidă singure soarta. La Cernăuți, românii bucovineni s-au întrunit într-o Adunare Constituantă (27 octombrie 1918), care a format Consiliul Național Român, condus de Iancu Flondor. Adunarea a hotărât unirea Bucovinei cu celelalte provincii românești într-un stat național.
Conflictul cu liderii ucraineni
Ucrainenii din Bucovina cereau ca nordul provinciei să se alăture unui stat ucrainean și au preluat controlul asupra Cernăuților la începutul lui noiembrie. În aceste condiții, Consiliul Național Român a cerut sprijinul guvernului de la Iași. Armata română a intrat în Cernăuți, iar ordinea a fost restabilită.
Congresul General al Bucovinei
La 28 noiembrie 1918, la Cernăuți, s-a întrunit Congresul General al Bucovinei, convocat de Consiliul Național Român al lui Iancu Flondor. La lucrări au participat reprezentanți ai românilor, dar și ai germanilor și polonezilor din provincie. Congresul a votat „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.
Spre deosebire de Basarabia, unirea Bucovinei a fost de la început necondiționată. Printre liderii mișcării unioniste s-a numărat și istoricul Ion Nistor.
Recunoașterea internațională
Unirea a fost recunoscută prin Tratatul de la Saint-Germain (1919), încheiat de Puterile Aliate cu Austria. Bucovina a rămas parte a României până în iunie 1940, când partea de nord a fost anexată de URSS, odată cu Basarabia.
Repere cheie
- ● 1775 — Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic
- ● 27 octombrie 1918 — Adunarea Constituantă de la Cernăuți formează Consiliul Național Român
- ● noiembrie 1918 — Armata română intră în Cernăuți
- ● 28 noiembrie 1918 — Congresul General al Bucovinei votează unirea necondiționată
- ● 1919 — Tratatul de la Saint-Germain recunoaște unirea
La BAC, Bucovina apare de obicei alături de Basarabia și Transilvania. Reține instituția (Congresul General al Bucovinei), locul (Cernăuți), liderul (Iancu Flondor) și caracterul necondiționat al unirii. O cerință frecventă: o asemănare între unirea Bucovinei și cea a Basarabiei (ambele votate de adunări reprezentative, pe fondul prăbușirii imperiilor) și o deosebire (votul condiționat din Basarabia).
