O provincie sub stăpânire țaristă

Basarabia, teritoriul dintre Prut și Nistru, fusese anexată de Rusia în 1812, prin Pacea de la București care încheia un război ruso-turc. Timp de un secol, autoritățile țariste au dus o politică de rusificare: limba română a fost scoasă din administrație, școală și biserică. Cu toate acestea, majoritatea populației rurale a rămas românească.

Revoluția rusă deschide drumul

Revoluțiile din Rusia din 1917 au slăbit autoritatea centrală. În Basarabia s-a format o mișcare națională care a organizat un organ reprezentativ, Sfatul Țării, condus de Ion Inculeț, alături de lideri precum Pantelimon Halippa. În decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, la început ca parte a unei Rusii federative.

Teritoriul era însă amenințat de anarhie și de bande de soldați ruși bolșevizați. La cererea autorităților de la Chișinău, armata română a intrat în Basarabia în ianuarie 1918 pentru a restabili ordinea. Curând după aceea, la începutul lui 1918, Republica Democratică Moldovenească și-a proclamat independența față de Rusia.

Votul din 27 martie 1918

La 27 martie (9 aprilie) 1918, Sfatul Țării a votat unirea cu România: 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri. Votul a avut loc în prezența prim-ministrului român Alexandru Marghiloman. Unirea era condiționată: Basarabia urma să-și păstreze o autonomie provincială și să înfăptuiască propria reformă agrară.

Momentul era paradoxal: România tocmai fusese obligată să negocieze o pace grea cu Puterile Centrale, dar câștiga, în același timp, o provincie istorică a Moldovei.

Renunțarea la condiții

După unirea Bucovinei și în preajma Adunării de la Alba Iulia, Sfatul Țării a renunțat la condițiile puse în martie. Unirea a devenit astfel necondiționată, la sfârșitul anului 1918, iar Basarabia s-a integrat în noul stat unitar, România Mare.

Recunoașterea internațională

Unirea a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, semnat de România cu Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia. Rusia Sovietică nu a recunoscut niciodată unirea, iar problema Basarabiei a rămas principala sursă de tensiune în relațiile româno-sovietice din perioada interbelică. În iunie 1940, URSS a anexat provincia în urma unui ultimatum.

Repere cheie

La BAC, unirea Basarabiei apare de obicei ca parte a Marii Uniri. Reține cauza principală (prăbușirea Imperiului Rus după revoluțiile din 1917), instituția care a votat (Sfatul Țării), data și o deosebire față de Bucovina și Transilvania: în Basarabia unirea a fost votată inițial condiționat.