Românii, o națiune „tolerată”

În Transilvania, viața politică era controlată de trei „națiuni” privilegiate — nobilimea maghiară, sașii și secuii — și de patru religii recunoscute. Românii, deși majoritari, erau considerați doar „tolerați”, iar religia lor ortodoxă nu era „recepta”. Erau excluși de la conducere, de la Dietă și de la majoritatea funcțiilor publice.

Precursorul: Inochentie Micu-Klein

După unirea unei părți a românilor cu Biserica Romei (1698–1701), episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein a fost primul care a cerut, în memorii adresate Curții de la Viena, drepturi pentru întreaga națiune română, nu doar pentru clerici. A folosit deja argumentele vechimii, continuității și numărului mare al românilor. Pentru lupta sa, a fost silit să plece în exil la Roma.

Școala Ardeleană

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un grup de intelectuali formați la Blaj, Viena și Roma a dat argumente științifice acestor revendicări. Școala Ardeleană i-a reunit pe Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu. Ei au susținut originea romană a românilor, continuitatea lor neîntreruptă în Dacia și latinitatea limbii. Au scris istorii și gramatici, precum Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780) a lui Micu și Șincai.

În dorința de a sublinia romanitatea, unii au exagerat, susținând că dacii ar fi fost exterminați și că românii ar fi urmașii doar ai romanilor — o teză numită astăzi „latinism”.

Memoriul din 1791

După moartea lui Iosif al II-lea, noul împărat Leopold al II-lea a primit în 1791 memoriul Supplex Libellus Valachorum („Petiția valahilor”), redactat de membri ai Școlii Ardelene și asumat de clerul și fruntașii români. Cererile principale erau:

• recunoașterea românilor ca națiune egală cu celelalte și renunțarea la termenii jignitori de „tolerați”; • drepturi egale pentru clerul ortodox și greco-catolic; • reprezentare proporțională cu numărul lor în Dietă și în funcțiile publice.

Argumentele erau istorice: românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmași ai coloniștilor romani, și cei mai numeroși.

Rezultat și importanță

Împăratul a trimis memoriul Dietei Transilvaniei, care l-a respins. Pe termen scurt nu s-a obținut nimic. Pe termen lung, însă, Supplex-ul a devenit programul politic al românilor ardeleni: ideile sale se regăsesc în Petiția Națională de la Blaj din 1848 și în Memorandumul din 1892.

Repere cheie

La BAC, Supplex-ul apare la două capitole: „romanitatea românilor în viziunea istoricilor” și „proiecte politice în secolul XVIII”. Învață să explici legătura dintre ele: argumentul istoric (romanitate, continuitate) este folosit pentru o cerere politică (egalitate în drepturi). Este o relație cauză–efect pe care evaluatorii o apreciază.