Romanitatea românilor: de la războaiele daco-romane la teoria lui Roesler

Decebal și Traian: două războaie pentru Dacia

La sfârșitul secolului I, regatul dac condus de Decebal, cu centrul la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei, devenise un vecin incomod pentru Imperiul Roman. După un prim conflict cu împăratul Domițian, încheiat prin pacea din anul 89, împăratul Traian a hotărât să rezolve definitiv problema dacică.

Primul război (101–102) a adus victoria romană de la Tapae și o pace grea pentru daci: Decebal a fost obligat să dărâme zidurile cetăților și să renunțe la o politică externă proprie. Între războaie, arhitectul Apolodor din Damasc a construit podul de la Drobeta. Al doilea război (105–106) s-a încheiat cu cucerirea Sarmizegetusei și cu sinuciderea lui Decebal. În anul 106, o parte a Daciei a devenit provincie romană.

Romanizarea: cum au devenit dacii daco-romani

Stăpânirea romană a durat 165 de ani, timp în care populația locală a preluat limba latină și modul de viață roman. Factorii romanizării au fost administrația, armata, veteranii, orașele și, mai ales, coloniștii aduși, după expresia istoricului Eutropius, „din toată lumea romană”.

Între 271 și 275, împăratul Aurelian a retras armata și administrația la sud de Dunăre. Cea mai mare parte a populației a rămas însă pe loc și a continuat să vorbească latina, lucru dovedit, între altele, de Donariul de la Biertan (secolul IV), un obiect creștin cu inscripție în limba latină.

Etnogeneza: nașterea unui popor romanic

Peste daco-romani au trecut, timp de secole, valuri de migratori. Dintre aceștia, slavii au lăsat urme importante în vocabular, dar au fost asimilați. În jurul secolului al VIII-lea, procesul de formare a poporului român și a limbii române era încheiat: un popor romanic, singurul din răsăritul Europei.

De ce au contestat unii istorici continuitatea

Originea romană a românilor a fost consemnată de cronicari bizantini, de umaniștii italieni și de cronicarii români — Grigore Ureche o rezumă în formula „de la Râm ne tragem”. În secolul al XVIII-lea, ideea a devenit argument politic: reprezentanții Școlii Ardelene au folosit-o pentru a cere drepturi pentru românii din Transilvania.

Ca reacție, a apărut teoria imigraționistă, formulată cel mai clar de Robert Roesler în 1871: dacii ar fi fost exterminați, Dacia ar fi fost părăsită complet la retragerea aureliană, iar românii s-ar fi format la sud de Dunăre și ar fi venit în Transilvania abia în secolul al XIII-lea. Scopul era politic — negarea drepturilor istorice ale românilor asupra Transilvaniei.

Istoricii români au răspuns cu teoria continuității: B.P. Hasdeu a arătat că dacii nu au pierit, A.D. Xenopol a combătut punct cu punct argumentele lui Roesler (1884), iar Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan și Gheorghe I. Brătianu au adus dovezi istorice, lingvistice și arheologice.

La BAC, tema apare sub titlul „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”. Nu ajunge să povestești războaiele: trebuie să poți numi istorici și lucrări și să explici de ce ideea romanității a fost folosită, în diferite epoci, ca argument politic.