Contextul: dualismul austro-ungar

În 1867, Imperiul Habsburgic s-a transformat în Austro-Ungaria, o monarhie dualistă. Transilvania și-a pierdut autonomia și a fost încorporată în Ungaria. Guvernele de la Budapesta au dus o politică de maghiarizare: limba maghiară era impusă în administrație și justiție, iar legea electorală îi excludea pe cei mai mulți români de la vot.

Partidul Național Român și pasivismul

În 1881, românii din Transilvania și Banat și-au unit forțele în Partidul Național Român. Programul cerea redobândirea autonomiei Transilvaniei, folosirea limbii române în administrație și justiție și o lege electorală mai dreaptă. Ca formă de protest, partidul a adoptat pasivismul: boicotarea alegerilor pentru Parlamentul de la Budapesta.

Memorandumul (1892)

Pentru că cererile lor erau ignorate la Budapesta, liderii români au decis să se adreseze direct împăratului Franz Joseph. Memorandumul prezenta nedreptățile suferite de români și cerea respectarea drepturilor lor naționale. În mai 1892, o delegație de aproximativ 300 de persoane, condusă de Ioan Rațiu, președintele partidului, a mers la Viena.

Împăratul a refuzat să-i primească. Documentul a fost trimis, nedeschis, guvernului de la Budapesta, care l-a returnat lui Ioan Rațiu.

Procesul de la Cluj (1894)

Autoritățile maghiare au acuzat de agitație împotriva statului pe autorii memorandumului. În mai 1894, la Cluj, a avut loc procesul memorandiștilor: liderii mișcării, între care Ioan Rațiu și Vasile Lucaciu, au fost condamnați la închisoare. Acuzații au transformat procesul într-o tribună pentru cauza românească: „Existența unui popor nu se discută, se afirmă!”, spunea Rațiu.

Procesul a avut un mare ecou în România și în presa europeană; în 1895, condamnații au fost grațiați de împărat.

Urmări

Mișcarea memorandistă a întărit solidaritatea românilor de pe ambele versante ale Carpaților. În România, Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor (1891) a susținut cauza ardelenilor. În 1905, Partidul Național Român a renunțat la pasivism și a trecut la activism, participând la alegeri. Lupta politică a continuat până la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia.

Repere cheie

La BAC, Memorandumul apare la temele despre proiecte politice și despre românii din afara granițelor. Pregătește o comparație cu Supplex Libellus Valachorum (1791): ambele sunt petiții adresate împăratului de la Viena, dar contextul și formele de organizare politică diferă.