Contextul
În primăvara lui 1848, revoluția maghiară cerea unirea Transilvaniei cu Ungaria. Pentru români, majoritari în Transilvania, acest lucru era inacceptabil: noua Ungarie nu îi recunoștea ca națiune, ci doar ca indivizi cu drepturi civile. Românii nu respingeau ideile liberale, dar voiau ca reformele să fie însoțite de recunoașterea națiunii române.
Marea Adunare Națională de la Blaj
Între 3 și 5 mai 1848, pe un câmp de lângă Blaj numit apoi Câmpia Libertății, s-au adunat aproximativ 40.000 de oameni. Cu o zi înainte, în catedrala din Blaj, Simion Bărnuțiu ținuse un discurs care a devenit programul ideologic al revoluției: libertatea națională înaintea oricărei uniri cu Ungaria. Printre lideri se aflau și episcopul ortodox Andrei Șaguna, Avram Iancu, George Bariț și Timotei Cipariu.
Mulțimea a strigat „Noi vrem să ne unim cu Țara!”, iar adunarea a adoptat Petiția Națională.
Petiția Națională
Documentul cerea, printre altele: recunoașterea națiunii române și reprezentarea ei proporțională în Dietă și în funcții; desființarea iobăgiei fără despăgubire din partea țăranilor; folosirea limbii române în administrație și justiție; libertatea presei și a întrunirilor; o biserică română independentă; școli în limba română. Adunarea a cerut și ca problema unirii cu Ungaria să nu fie discutată fără participarea românilor.
Conflictul cu revoluția maghiară
Ignorând cererile românilor, Dieta de la Cluj a votat, la sfârșitul lui mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Raporturile s-au deteriorat rapid, iar în toamna lui 1848 s-a ajuns la conflict armat. Avram Iancu a organizat rezistența în Munții Apuseni, unde trupele românești au respins atacurile armatei maghiare până în 1849.
În 1849, Nicolae Bălcescu a încercat o împăcare între cele două revoluții, negociind cu Lajos Kossuth un Proiect de pacificare. Înțelegerea a venit însă prea târziu: în vara lui 1849, revoluția maghiară a fost înfrântă de armatele habsburgice și rusești.
Urmări
Revoluția s-a încheiat fără ca românii să obțină recunoașterea ca națiune, iar Viena a instaurat un regim absolutist. Totuși, iobăgia a fost desființată, iar Petiția Națională a rămas programul politic al românilor ardeleni până la Memorandumul din 1892 și la Marea Unire. În Banat, o mișcare paralelă a fost condusă de Eftimie Murgu, la Lugoj.
Repere cheie
- ● 3–5 mai 1848 — Marea Adunare Națională de la Blaj; Petiția Națională
- ● mai 1848 — Dieta de la Cluj votează unirea Transilvaniei cu Ungaria
- ● 1848–1849 — Rezistența lui Avram Iancu în Munții Apuseni
- ● 1849 — Proiectul de pacificare negociat de Nicolae Bălcescu
- ● vara 1849 — Înfrângerea revoluției maghiare
La BAC, revoluția din Transilvania este cerută frecvent prin comparație cu cea din Țara Românească. O deosebire sigură: în Transilvania, problema națională (recunoașterea națiunii române) este pe primul plan, în timp ce în Țara Românească accentul cade pe reformele interne și pe autonomie. Asemănare: ambele programe cer desființarea obligațiilor feudale ale țăranilor.
