Contextul: „primăvara popoarelor”
În 1848, revoluții au izbucnit în mare parte din Europa, de la Paris la Viena și Pesta. Tinerii boieri români, mulți educați la Paris, s-au organizat încă din 1843 în societatea secretă „Frăția”, condusă de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și Christian Tell. Ei voiau să înlăture regimul regulamentar și protectoratul rusesc.
Proclamația de la Islaz
Revoluția a început la 9 iunie 1848, la Islaz, unde Ion Heliade Rădulescu a citit proclamația în fața mulțimii și a trupelor conduse de Christian Tell. Proclamația de la Islaz a fost cel mai complet program al revoluției române și prevedea:
• independența administrativă și legislativă a țării; • un domn responsabil, ales pe 5 ani din toate categoriile sociale; • adunare reprezentativă și egalitate în drepturi; • emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor prin despăgubire; • dezrobirea romilor; • libertatea presei și înființarea gărzii naționale.
Guvernul provizoriu
Sub presiunea mișcării, domnul Gheorghe Bibescu a acceptat programul, apoi a abdicat. S-a format un guvern provizoriu, din care au făcut parte Bălcescu, Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti și alți revoluționari. Au fost adoptate măsuri importante: steagul tricolor cu deviza „Dreptate, Frăție”, desființarea rangurilor boierești și a cenzurii, eliberarea robilor. Pentru problema pământului s-a creat Comisia proprietății, unde reprezentanții țăranilor și ai proprietarilor nu au ajuns la un acord.
Înfrângerea
Rusia a privit revoluția ca pe o amenințare, iar Poarta, sub presiunea ei, a trimis trupe. La 13 septembrie 1848, armata otomană a intrat în București; pompierii conduși de Pavel Zăgănescu au rezistat în lupta din Dealul Spirii. Au urmat ocupația otomană și cea rusă, iar liderii revoluției au luat drumul exilului.
În 1849, Convenția de la Balta Liman a restrâns autonomia Principatelor: domnii erau numiți pe 7 ani, iar adunările au fost înlocuite cu divanuri numite.
Semnificația
Deși înfrântă, revoluția a formulat programul României moderne: unitate, independență, reforme sociale. Aceeași generație — Bălcescu, Kogălniceanu, Brătianu, Rosetti — avea să realizeze Unirea din 1859 și reformele lui Cuza.
Repere cheie
- ● 1843 — Înființarea societății secrete „Frăția”
- ● 9 iunie 1848 — Proclamația de la Islaz
- ● iunie 1848 — Abdicarea lui Bibescu; se formează guvernul provizoriu
- ● 13 septembrie 1848 — Trupele otomane intră în București; lupta din Dealul Spirii
- ● 1849 — Convenția de la Balta Liman
La BAC, Proclamația de la Islaz este programul cel mai des cerut. Învață două-trei prevederi exacte (domn ales pe 5 ani, emanciparea clăcașilor, dezrobirea romilor) și pregătește o comparație cu Petiția-proclamațiune din Moldova: ambele cer reforme, dar Islazul este mult mai radical.
