Revenirea lui Carol al II-lea
Carol renunțase la drepturile de moștenitor al tronului în 1925, iar după moartea regelui Ferdinand (1927) rege devenise fiul său minor, Mihai. În iunie 1930, Carol a revenit în țară și a fost proclamat rege — moment numit „Restaurația”. Încă de la început, a încercat să slăbească partidele politice și să-și sporească propria putere, sprijinindu-se pe o „camarilă” de apropiați.
Instaurarea dictaturii regale
Alegerile din decembrie 1937 nu au dat niciun câștigător clar, iar guvernul Goga–Cuza, numit de rege, a durat doar câteva săptămâni. La 10 februarie 1938, Carol al II-lea l-a numit prim-ministru pe patriarhul Miron Cristea și a instaurat un regim de monarhie autoritară.
Noua Constituție din februarie 1938, aprobată printr-un plebiscit cu vot deschis, concentra puterea în mâinile regelui: acesta era „capul statului”, putea emite decrete-legi, iar miniștrii răspundeau doar în fața lui. Separarea puterilor rămânea doar pe hârtie.
Partidul unic
În martie 1938, partidele politice au fost dizolvate. În decembrie același an, regele a creat Frontul Renașterii Naționale, singura organizație politică permisă, transformată în 1940 în Partidul Națiunii. Regimul a preluat elemente din regimurile totalitare ale vremii: cultul conducătorului, uniforme, salutul, organizații de tineret precum Straja Țării.
Lupta cu Garda de Fier
Cel mai periculos adversar al regelui era Mișcarea Legionară. Liderul ei, Corneliu Zelea Codreanu, a fost arestat, condamnat și ucis în noiembrie 1938. Legionarii s-au răzbunat: în septembrie 1939 l-au asasinat pe prim-ministrul Armand Călinescu, iar regimul a răspuns cu o represiune dură.
Politica externă și prăbușirea regimului
În 1939, România a primit garanții anglo-franceze pentru independența sa, dar a încheiat și un important tratat economic cu Germania. După izbucnirea războiului, a declarat neutralitatea. Înfrângerea Franței (iunie 1940) a lăsat țara izolată. În vara lui 1940, România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, nord-vestul Transilvaniei și Cadrilaterul.
Aceste pierderi au provocat o revoltă a opiniei publice. Carol l-a numit prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, care i-a cerut abdicarea. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai I, și a părăsit țara.
Repere cheie
- ● iunie 1930 — Carol al II-lea revine în țară și devine rege
- ● 10 februarie 1938 — Instaurarea regimului autoritar
- ● februarie 1938 — Noua Constituție, aprobată prin plebiscit
- ● martie 1938 — Dizolvarea partidelor politice
- ● decembrie 1938 — Înființarea Frontului Renașterii Naționale
- ● 6 septembrie 1940 — Abdicarea lui Carol al II-lea
La BAC, regimul lui Carol al II-lea apare la tema „democrație și totalitarism” și la comparațiile dintre constituții. Pregătește o deosebire clară între Constituția din 1923 și cea din 1938 (puterea regelui, rolul Parlamentului, partidele) și două caracteristici ale regimului autoritar: partidul unic și concentrarea puterii în mâinile regelui.
