Constituțiile României: de la 1866 la 1991

1866: prima constituție

A fost adoptată la câteva luni după aducerea pe tron a lui Carol I, după modelul constituției belgiene. România era încă sub suzeranitate otomană, dar textul nu pomenea acest lucru — de aceea este considerată un act de afirmare a independenței.

Constituția stabilea monarhia constituțională ereditară, separarea puterilor și drepturi precum libertatea presei și a întrunirilor. Proprietatea era declarată „sacră și inviolabilă”, iar votul era cenzitar, adică depindea de avere.

1923: constituția României Mari

După Marea Unire, votul universal și reforma agrară, era nevoie de o lege fundamentală nouă. Constituția din 1923, adoptată în timpul regelui Ferdinand I, definea România ca „stat național, unitar și indivizibil”, consacra votul universal pentru bărbați și garanta drepturi egale tuturor cetățenilor, indiferent de origine etnică, limbă sau religie. A stat la baza democrației interbelice.

1938: constituția lui Carol al II-lea

În februarie 1938, Carol al II-lea a pus capăt regimului parlamentar. Noua constituție, aprobată printr-un plebiscit cu vot deschis, făcea din rege „capul statului”: miniștrii răspundeau doar în fața lui, partidele politice au fost desființate, iar dreptul de vot a fost ridicat la 30 de ani. Separarea puterilor rămânea doar pe hârtie.

1948, 1952, 1965: constituțiile comuniste

Constituția din 1948, inspirată din cea sovietică, a apărut după abdicarea regelui Mihai și a pregătit naționalizarea. Cea din 1952, din plină epocă stalinistă, consacra rolul conducător al partidului și legătura cu URSS. Cea din 1965 a schimbat numele țării în Republica Socialistă România și a declarat Partidul Comunist „forța politică conducătoare a întregii societăți”; în 1974 a fost introdusă funcția de președinte, ocupată de Nicolae Ceaușescu.

Toate trei au în comun lipsa separării puterilor — organul suprem era Marea Adunare Națională — și drepturi cetățenești care existau doar în text.

1991: revenirea la democrație

Aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991, constituția actuală definește România ca republică și ca stat de drept, democratic și social. Garantează pluralismul politic, separarea puterilor, un Parlament bicameral și un președinte ales prin vot universal. A fost revizuită în 2003, în vederea aderării la NATO și la Uniunea Europeană.

La BAC, cel mai des se cere o comparație: o asemănare și o deosebire între două constituții. Pregătește-ți perechi clare — 1866 și 1923 (ambele democratice; vot cenzitar față de vot universal) sau 1923 și 1938 (rolul regelui și al Parlamentului).