Statul Național-Legionar
În septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu a devenit „Conducătorul statului”, cu puteri depline; regele Mihai I avea un rol mai mult formal. Antonescu a guvernat împreună cu Mișcarea Legionară, condusă de Horia Sima, iar România a fost proclamată Stat Național-Legionar. În noiembrie 1940, țara a aderat la Pactul Tripartit (Germania, Italia, Japonia), iar trupe germane au intrat în România.
Rebeliunea legionară și dictatura militară
Colaborarea a fost tensionată: legionarii au comis crime politice și abuzuri. În ianuarie 1941, ei au declanșat o rebeliune împotriva lui Antonescu, însoțită de un pogrom la București. Armata a înăbușit-o, cu acordul lui Hitler, iar legionarii au fost înlăturați de la putere. A urmat o dictatură militară, fără Parlament și fără partide.
Războiul împotriva URSS
La 22 iunie 1941, România a intrat în război alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice. Ordinul lui Antonescu — „Ostași, vă ordon: treceți Prutul!” — avea drept scop recuperarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, eliberate până la sfârșitul lui iulie 1941.
Decizia de a continua războiul dincolo de Nistru a fost cea mai controversată. Armata română a cucerit Odesa (octombrie 1941), după lupte cu pierderi foarte mari, iar teritoriul dintre Nistru și Bug, numit Transnistria, a fost administrat de România. În iarna 1942–1943, la Stalingrad, armatele a 3-a și a 4-a române au fost aproape distruse de contraofensiva sovietică.
Holocaustul în România
Regimul Antonescu a dus o politică antisemită de stat. La sfârșitul lui iunie 1941, în pogromul de la Iași, au fost uciși mii de evrei. Evreii din Basarabia și Bucovina au fost deportați în Transnistria, unde un număr foarte mare au murit în lagăre și ghetouri; au fost deportați și romi. Responsabilitatea statului român pentru Holocaust a fost recunoscută oficial pe baza raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel, 2004).
Sfârșitul regimului
După Stalingrad, frontul s-a apropiat de granițele țării, iar Antonescu și opoziția democratică au purtat negocieri secrete cu Aliații. La 23 august 1944, regele Mihai l-a arestat pe Antonescu. Judecat de „Tribunalul Poporului”, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte și executat în 1946.
Repere cheie
- ● septembrie 1940 — Antonescu devine Conducătorul statului; Statul Național-Legionar
- ● noiembrie 1940 — România aderă la Pactul Tripartit
- ● ianuarie 1941 — Rebeliunea legionară este înăbușită
- ● 22 iunie 1941 — România intră în război împotriva URSS
- ● octombrie 1941 — Cucerirea Odesei; administrarea Transnistriei
- ● 1942–1943 — Înfrângerea de la Stalingrad
- ● 23 august 1944 — Arestarea lui Ion Antonescu
La BAC, regimul Antonescu apare la tema regimurilor autoritare și la participarea României la al Doilea Război Mondial. Cerințe frecvente: o cauză a intrării în război (recuperarea Basarabiei și a nordului Bucovinei), o acțiune militară (Odesa, Stalingrad) și o caracteristică a regimului (dictatură militară, fără partide și Parlament). Nu uita să menționezi și politica antisemită — face parte din programă.
