Cauzele: „problema țărănească”
La începutul secolului XX, majoritatea populației României trăia la sat. Loturile primite în 1864 se fărâmițaseră prin moștenire, iar marile moșii rămâneau în mâinile unui număr mic de proprietari. Mulți proprietari își dădeau moșiile în arendă; arendașii urmăreau profitul rapid și le impuneau țăranilor învoieli agricole foarte grele: munca pe moșie în schimbul unei bucăți de pământ, dări în produse, dobânzi mari.
Problema țărănească era cunoscută și dezbătută de mult timp, dar guvernele nu o rezolvaseră.
Izbucnirea în nordul Moldovei
Răscoala a început în februarie 1907, la Flămânzi, în județul Botoșani, unde țăranii au cerut noi învoieli cu arendașul. Revolta s-a extins rapid în toată Moldova, îndreptându-se mai ales împotriva arendașilor.
Extinderea în Muntenia și Oltenia
În martie 1907, răscoala a cuprins Muntenia și Oltenia, unde a fost mai violentă: conace incendiate, proprietari și arendași atacați. Țăranii cereau pământ și învoieli mai drepte. Guvernul conservator condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a retras, iar liberalii au preluat puterea: guvernul Dimitrie A. Sturdza, cu Ion I.C. Brătianu la Interne și generalul Alexandru Averescu la Război.
Reprimarea
Noul guvern a mobilizat armata, iar răscoala a fost înăbușită cu violență, inclusiv cu artileria, care a distrus sate întregi. Numărul exact al victimelor a rămas disputat, dar au murit foarte mulți țărani, iar alte mii au fost arestați. Represiunea a lăsat o urmă adâncă în memoria societății românești.
Consecințe
În anii imediat următori, guvernul liberal a adoptat câteva legi de reformă: o lege a învoielilor agricole, înființarea Casei Rurale, care ajuta țăranii să cumpere pământ, și limitarea arendării. Măsurile au fost însă insuficiente.
Pe termen lung, răscoala a arătat că o reformă agrară profundă era inevitabilă. În timpul Primului Război Mondial, regele Ferdinand le-a promis soldaților țărani pământ și drept de vot, iar Constituția a fost revizuită în 1917. Promisiunea s-a împlinit prin votul universal (1918) și reforma agrară din 1921.
Repere cheie
- ● 1864 — Legea rurală a lui Cuza — prima împroprietărire
- ● februarie 1907 — Izbucnirea răscoalei la Flămânzi (Botoșani)
- ● martie 1907 — Extinderea în Muntenia și Oltenia; guvernul liberal Sturdza
- ● 1907–1908 — Legea învoielilor agricole și înființarea Casei Rurale
- ● 1917 — Revizuirea Constituției: promisiunea reformei agrare și a votului universal
- ● 1921 — Marea reformă agrară
La BAC, răscoala din 1907 se pretează perfect la cerințele de tip cauză–consecință: o cauză (învoielile agricole, sistemul arendășiei) și o consecință (reforma agrară din 1921). O poți compara și cu legea rurală din 1864, ca etape ale aceleiași „probleme țărănești”.
