Obiectivul: apărarea granițelor
Tratatele de pace de la Paris recunoscuseră România Mare, dar trei vecini contestau granițele: Ungaria (Transilvania), Uniunea Sovietică (Basarabia) și Bulgaria (Cadrilaterul). De aceea, politica externă a României a urmărit menținerea ordinii stabilite la Versailles și combaterea revizionismului. Principalul aliat din vest era Franța.
Societatea Națiunilor
România a fost membră fondatoare a Societății Națiunilor, organizația creată după Primul Război Mondial pentru menținerea păcii. Diplomații români au susținut principiul securității colective: un atac împotriva unui stat trebuia să primească răspunsul tuturor celorlalți.
Mica Înțelegere și alianța cu Polonia
Prin tratatele bilaterale încheiate în 1920–1921, România, Cehoslovacia și Iugoslavia au format Mica Înțelegere, îndreptată în primul rând împotriva revizionismului maghiar. Tot în 1921, România a semnat o alianță defensivă cu Polonia, gândită ca o garanție împotriva unui atac sovietic. În 1926 a urmat un tratat de prietenie cu Franța, iar în 1928 România a aderat la Pactul Briand–Kellogg, care condamna războiul ca mijloc de politică externă.
Înțelegerea Balcanică
În februarie 1934, la Atena, România, Iugoslavia, Grecia și Turcia au semnat Înțelegerea Balcanică. Statele semnatare își garantau reciproc granițele din Balcani, iar alianța era îndreptată mai ales împotriva revizionismului bulgar.
Nicolae Titulescu
Cel mai cunoscut diplomat român al perioadei, Nicolae Titulescu, a fost ministru de externe în 1927–1928 și între 1932 și 1936. A fost ales de două ori președinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor (1930 și 1931). A contribuit la definirea agresorului în dreptul internațional (1933) și a restabilit, în 1934, relațiile diplomatice cu URSS. Pentru că se opunea apropierii de Germania nazistă, a fost înlăturat din guvern în 1936.
Prăbușirea sistemului
Din a doua jumătate a anilor '30, sistemul s-a destrămat. Franța și Marea Britanie au cedat în fața lui Hitler (Acordul de la München, 1938), Cehoslovacia a dispărut, iar în 1939 Pactul Ribbentrop–Molotov a împărțit Europa de Est în sfere de influență. Rămasă fără aliați, România a pierdut în 1940 o treime din teritoriu.
Repere cheie
- ● 1920–1921 — Se formează Mica Înțelegere (România, Cehoslovacia, Iugoslavia)
- ● 1921 — Alianța defensivă româno-polonă
- ● 1926 — Tratatul de prietenie cu Franța
- ● 1930, 1931 — Titulescu, președinte al Adunării Societății Națiunilor
- ● 1934 — Înțelegerea Balcanică; restabilirea relațiilor diplomatice cu URSS
- ● 1936 — Titulescu este înlăturat din funcția de ministru de externe
La BAC, politica externă interbelică apare des sub forma „o acțiune diplomatică a României” sau „două alianțe la care a participat România”. Reține statele membre ale Micii Înțelegeri și ale Înțelegerii Balcanice și obiectivul comun: apărarea granițelor împotriva revizionismului. Titulescu este exemplul clasic de personalitate a diplomației românești.
