Pacea de la Buftea–București (1918) și reintrarea în război

România rămâne singură

După revoluția bolșevică din toamna lui 1917, Rusia a ieșit din război și a cerut pace Puterilor Centrale. Armata română, înconjurată de trupe inamice și de trupe rusești în descompunere, nu mai putea continua lupta. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Focșani.

În martie 1918, prin pacea de la Brest-Litovsk, Rusia sovietică a ieșit definitiv din război, iar presiunea asupra României a crescut.

Pacea preliminară de la Buftea

Puterile Centrale au cerut începerea negocierilor de pace. Guvernul condus de generalul Alexandru Averescu a semnat, în martie 1918, la Buftea, pacea preliminară, care stabilea principalele condiții. Averescu a demisionat, iar negocierile au fost continuate de guvernul Alexandru Marghiloman, considerat apropiat de Germania.

Tratatul de la București (7 mai 1918)

Pacea definitivă a fost semnată la București, la 24 aprilie/7 mai 1918. Condițiile au fost foarte grele:

România pierdea Dobrogea (sudul în favoarea Bulgariei, restul sub administrația Puterilor Centrale) și ceda Austro-Ungariei o fâșie de-a lungul crestei Carpaților, cu trecătorile. Germania primea controlul asupra economiei, în special asupra petrolului, iar armata română trebuia demobilizată. Teritoriile ocupate rămâneau sub ocupație.

Regele Ferdinand a refuzat să sancționeze tratatul, iar acesta nu a intrat niciodată pe deplin în vigoare. Între timp, la 27 martie 1918, Basarabia se unise cu România.

Reintrarea în război (10 noiembrie 1918)

În toamna lui 1918, Puterile Centrale se prăbușeau: Bulgaria a capitulat, iar Austro-Ungaria se destrăma. Marghiloman a fost înlocuit, iar noul guvern, condus de generalul Constantin Coandă, a decretat remobilizarea armatei. La 10 noiembrie 1918, România a reintrat în război, cu o zi înainte de armistițiul general de la Compiègne.

Pacea de la București a fost anulată. La 1 decembrie 1918, familia regală a revenit în București, în aceeași zi în care la Alba Iulia se proclama unirea Transilvaniei cu România.

De ce contează?

Reintrarea în război i-a permis României să se prezinte la Conferința de Pace de la Paris ca stat aliat învingător, deși pacea separată din 1918 a fost folosită de unii aliați ca argument împotriva ei. Recunoașterea Marii Uniri a depins, în mare parte, de această decizie.

La BAC, pacea din 1918 apare des într-o cerință de tip cauză: de ce a semnat România o pace separată? Răspunsul-cheie este ieșirea Rusiei din război după revoluția bolșevică. Reține și consecința reintrării în război: România participă ca aliat învingător la Conferința de Pace de la Paris.