De ce integrarea euro-atlantică
După căderea comunismului, Tratatul de la Varșovia și CAER s-au desființat, iar în 1991 Uniunea Sovietică s-a destrămat. Țările din Europa Centrală și de Est au căutat noi garanții de securitate și de prosperitate. Pentru România, NATO însemna protecție militară, iar Uniunea Europeană — dezvoltare economică, democrație consolidată și libertate de mișcare. Integrarea în aceste structuri a devenit obiectivul principal al politicii externe românești.
Primii pași (1993–1997)
În 1993, România a devenit membră a Consiliului Europei și a semnat Acordul european de asociere la Comunitățile Europene. În ianuarie 1994 a fost prima țară care a semnat Parteneriatul pentru Pace, programul NATO de cooperare cu statele din fostul bloc sovietic. În 1995, România a depus oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană.
Drumul nu a fost simplu. La summitul NATO de la Madrid din 1997, au fost invitate doar Polonia, Cehia și Ungaria; România a rămas pe dinafară, deși a primit promisiunea că „ușa rămâne deschisă”. În același an, președintele american Bill Clinton a vizitat Bucureștiul și a lansat parteneriatul strategic româno-american.
Aderarea la NATO (2004)
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, România a sprijinit activ coaliția condusă de SUA, inclusiv cu trupe în Afganistan. La summitul NATO de la Praga, din noiembrie 2002, România a fost invitată să adere, alături de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Aderarea a devenit efectivă la 29 martie 2004, în cel mai mare val de extindere din istoria Alianței.
Aderarea la Uniunea Europeană (2007)
Negocierile de aderare la UE au început în 2000. România a trebuit să adopte legislația europeană, să reformeze justiția și administrația, să lupte împotriva corupției și să construiască o economie de piață funcțională. În 2003, Constituția a fost revizuită pentru a permite integrarea. Tratatul de aderare a fost semnat la Luxemburg, în aprilie 2005, iar la 1 ianuarie 2007 România și Bulgaria au devenit membre ale Uniunii Europene.
Pentru că unele reforme nu erau încheiate, Comisia Europeană a continuat să monitorizeze justiția și lupta anticorupție din România prin Mecanismul de Cooperare și Verificare.
Ce a însemnat integrarea
Intrarea în NATO a oferit României garanția de securitate a articolului 5 — apărarea colectivă. Aderarea la UE a adus fonduri europene, accesul liber la piața unică și dreptul cetățenilor de a circula și munci în celelalte state membre. Pe plan simbolic, integrarea a încheiat tranziția de după 1989 și a confirmat apartenența României la lumea democratică occidentală.
Repere cheie
- ● 1993 — Membră a Consiliului Europei
- ● ianuarie 1994 — Prima țară semnatară a Parteneriatului pentru Pace
- ● 1995 — Cererea de aderare la Uniunea Europeană
- ● noiembrie 2002 — Invitația de aderare la NATO, summitul de la Praga
- ● 29 martie 2004 — România devine membră NATO
- ● aprilie 2005 — Semnarea Tratatului de aderare la UE
- ● 1 ianuarie 2007 — România devine membră a Uniunii Europene
La BAC, integrarea euro-atlantică apare ca parte a politicii externe a României după 1989. Reține pașii în ordine cronologică (1994, 1995, 2004, 2007) și pregătește o cauză — nevoia de securitate după destrămarea blocului sovietic — și o consecință — garanția de apărare colectivă sau accesul la piața unică europeană.
