Programul din 22 decembrie 1989
După fuga lui Ceaușescu, puterea a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), condus de Ion Iliescu. În Comunicatul către țară din 22 decembrie, noua conducere promitea renunțarea la rolul conducător al unui singur partid, alegeri libere, separarea puterilor în stat, economie de piață și respectarea drepturilor omului — adică desființarea bazelor regimului comunist.
Renașterea vieții politice
Un decret-lege din 31 decembrie 1989 a permis înființarea partidelor. Au reapărut partidele istorice: Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, condus de Corneliu Coposu, și Partidul Național Liberal, condus de Radu Câmpeanu. Când Frontul Salvării Naționale s-a transformat în partid și a anunțat că participă la alegeri, opoziția a protestat. S-a ajuns la un compromis: un parlament provizoriu, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), în care erau reprezentate și noile partide.
În martie 1990, Proclamația de la Timișoara cerea, la punctul 8, ca foștii activiști comuniști și ofițeri de Securitate să nu poată ocupa funcții publice. Din aprilie, în Piața Universității din București a început o lungă manifestație anticomunistă.
Alegerile din 1990 și mineriadele
La 20 mai 1990 au avut loc primele alegeri libere după mai bine de patru decenii. Ion Iliescu a fost ales președinte cu circa 85% din voturi, iar FSN a obținut o majoritate largă în Parlament.
La 13–15 iunie 1990, după evacuarea violentă a Pieței Universității, minerii din Valea Jiului au fost aduși la București. Ei au atacat manifestanții, studenții, sediile partidelor de opoziție și ale unor ziare. Această mineriadă a afectat grav imaginea României în lume. O nouă mineriadă, în septembrie 1991, a dus la căderea guvernului condus de Petre Roman.
Constituția din 1991 și alternanța la putere
Noua Constituție, aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991, a definit România ca stat de drept, democratic și social, garantând pluralismul politic, separarea puterilor și drepturile cetățenilor. În 1996 a avut loc prima alternanță democratică la putere: a câștigat Convenția Democrată Română, iar Emil Constantinescu a devenit președinte. Faptul că puterea s-a schimbat pașnic, prin vot, a arătat că democrația începea să se consolideze.
Tranziția economică
Trecerea de la economia planificată la economia de piață a însemnat privatizarea întreprinderilor de stat și restituirea pământurilor, începând cu Legea fondului funciar din 1991. Costurile sociale au fost mari: inflație, șomaj, închiderea multor fabrici. În paralel, s-a dezvoltat societatea civilă, prin organizații precum Grupul pentru Dialog Social și Alianța Civică, și presa liberă. Tranziția s-a încheiat simbolic prin integrarea în NATO (2004) și în Uniunea Europeană (2007).
Repere cheie
- ● 22 decembrie 1989 — Comunicatul către țară al CFSN
- ● 31 decembrie 1989 — Decretul-lege privind înființarea partidelor
- ● martie 1990 — Proclamația de la Timișoara
- ● 20 mai 1990 — Primele alegeri libere
- ● 13–15 iunie 1990 — Mineriada din București
- ● 8 decembrie 1991 — Constituția aprobată prin referendum
- ● 1996 — Prima alternanță democratică la putere
La BAC, perioada de după 1989 apare mai ales prin „construcția democrației”: pluralismul politic, Constituția din 1991 și alternanța la putere. Pregătește două argumente pentru afirmația că România a devenit un stat democratic (alegeri libere, constituție nouă, alternanță) și nu uita că mineriadele sunt exemplul tipic de dificultate a tranziției.
