Ce este disidența

Disidența înseamnă opoziția deschisă, pașnică, față de un regim totalitar: scrisori de protest, apeluri pentru respectarea drepturilor omului, texte trimise în Occident. Spre deosebire de rezistența armată din anii '50, disidenții foloseau cuvântul, nu arma. Un sprijin important le-a venit de la Actul final de la Helsinki (1975), prin care și România se angajase să respecte drepturile omului.

În România, disidența a fost mai slabă decât în Polonia sau Cehoslovacia și a rămas mai ales individuală, din cauza controlului strict al Securității.

Paul Goma și anul 1977

Scriitorul Paul Goma și-a exprimat, în 1977, solidaritatea cu mișcarea cehoslovacă „Carta 77” și a cerut respectarea drepturilor omului în România. Câteva sute de persoane au semnat apelul lui. Goma a fost arestat, apoi obligat să plece în exil, la Paris.

Tot în august 1977, minerii din Valea Jiului au intrat în grevă la Lupeni, nemulțumiți de noile reguli privind pensiile și programul de lucru. Ceaușescu a venit personal să negocieze și a promis satisfacerea revendicărilor; ulterior, liderii grevei au fost urmăriți și pedepsiți. În 1979 a luat ființă Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), primul sindicat independent, desființat rapid de Securitate.

Doina Cornea și alte voci

Profesoara clujeană Doina Cornea a trimis, începând din anii '80, scrisori deschise citite la Radio Europa Liberă, în care critica distrugerea culturii, a satelor și a demnității umane. A fost interogată, urmărită și pusă sub arest la domiciliu, dar nu a renunțat. Alte voci critice au fost scriitorii Mircea Dinescu, Ana Blandiana și Dorin Tudoran, inginerul Radu Filipescu, care a răspândit manifeste anticomuniste, și inginerul Gheorghe Ursu, mort în arestul Miliției după ce Securitatea i-a confiscat jurnalul.

Revolta de la Brașov (15 noiembrie 1987)

La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzina de autocamioane Steagul Roșu din Brașov, nemulțumiți de reducerea salariilor și de lipsuri, au ieșit în stradă. Li s-au alăturat și alți locuitori ai orașului. Protestatarii au scandat „Jos Ceaușescu!” și au devastat sediul comitetului județean de partid. Revolta a fost înăbușită, iar zeci de participanți au fost arestați și deportați în alte localități. Doina Cornea a răspândit manifeste de solidaritate cu muncitorii.

Scrisoarea celor șase (martie 1989)

În martie 1989, șase foști demnitari comuniști — printre ei Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu și Silviu Brucan — au trimis o scrisoare deschisă, difuzată la posturile de radio occidentale, prin care criticau politica lui Ceaușescu. Era semnul că nemulțumirea ajunsese chiar în interiorul partidului. Câteva luni mai târziu, regimul s-a prăbușit.

Repere cheie

La BAC se cer frecvent „două forme de opoziție față de regimul comunist”. Ai de ales: disidența intelectuală (Paul Goma, Doina Cornea) și revoltele muncitorești (Valea Jiului 1977, Brașov 1987). Pentru o deosebire, compară-le cu rezistența armată din munți — colectivă și violentă — față de disidența individuală și pașnică din anii '70–'80.